Privesc pe geam,
Plouă lacrimi de tristețe,
Vântul ce se-aude fluierând,
Aduce vorbe ne-nțelese.
REFREN:
De-aș avea puterea,
Timpul să-l opresc,
Să fac soarele să vină,
Chiar vântul să-ți aducă,
Vorbele ce tot doresc.
Privesc cerul cu-ntristare,
Și mă-ntreb într-una de ce oare?
De la cine vine vina, Doamne?
Privesc stelele și luna,
Aștept să-mi arate drumul,
Ce mă duce către tine,
Către-o dragoste curată.
Sensul versurilor
Piesa exprimă sentimente de tristețe și dorință, căutând alinare și speranță într-o dragoste pură. Naratorul contemplă natura și se întreabă asupra sensului vieții, sperând să găsească un drum către o conexiune profundă.