Ai fost fata cea mai dragă,
Pe care-am iubit-o-n viață,
Am fața plină de lacrimi,
Și-am rămas doar cu speranța.
Îmi aduc aminte clipa,
Când noi doi ne-am îndrăgostit,
Cerul era întunecat,
Și stelele au răsărit.
Ref.
Inimă proastă,
Pui suflet la orice fată,
Pui suflet la oricine,
Fără să mă-ntrebi și pe mine,
Inimă proastă,
Pui suflet la orice fată,
Pui suflet la oricine,
Fără să mă-ntrebi și pe mine.
După clipe de iubire,
Trăite ca-n paradis,
iată că a venit vremea,
Când iubirea ta s-a stins.
Tu nu mi-ai spus-o-n față,
Le-ai spus prietenilor mei,
Că iubirea-i trecătoare,
Și mai există femei.
Ref.
Inimă proastă,
Pui suflet la orice fată,
Pui suflet la oricine,
Fără să mă-ntrebi și pe mine,
Inimă proastă,
Pui suflet la orice fată,
Pui suflet la oricine.
Cât am să trăiesc în viață,
N-am să mai iubesc așa,
Că femeia e prea hoață,
Își bate joc de viața mea.
Te iubește pan’ adormi,
Și-apoi te lasă plângând,
Tu ești de vină, inimă,
Ai pus prea multă patimă.
Ref.
Inimă proastă,
Pui suflet la orice fată,
Pui suflet la oricine,
Fără să mă-ntrebi și pe mine,
Inimă proastă,
Pui suflet la orice fată,
Pui suflet la oricine,
Fără să mă-ntrebi și pe mine,
Fără să mă-ntrebi și pe mine.
Sensul versurilor
Piesa descrie durerea unei iubiri pierdute și dezamăgirea față de o fostă parteneră. Vorbitorul își blamează propria inimă pentru că s-a dăruit prea ușor și a suferit în consecință.