Cutreierând străzile,
M-am hotărât,
Nu e nevoie să mă mai gândesc,
Dacă greșesc am dreptate,
Nu e nevoie să îmi îndrept privirea mai departe,
Nu e vorba de poftă,
Știu că ceea ce simt este dragoste, dar,
Și dacă aș spune lumii întregi,
Tot n-ar fi suficient,
Pentru că n-ar fi ca și cum ți-aș spune ție,
Iar asta este exact ceea ce trebuie să fac,
Atâta timp cât sunt îndrăgostită de tine.
Ar trebui să renunț,
Sau ar trebui să continui să cutreier străzile?
Chiar dacă asta nu duce nicăieri,
Ar fi oare o pierdere de timp?
Chiar dacă îmi știu locul, ar trebui să las lucrurile așa?
Ar trebui să renunț,
Sau ar trebui să continui să cutreier străzile?
Chiar dacă asta nu duce nicăieri.
M-am reconstruit,
Zburând în cercuri,
Așteptând, în timp ce inima mi se scurge,
Și pe spate aș începe să simt fiori,
Acesta ar putea fi momentul mult așteptat.
Ar trebui să renunț,
Sau ar trebui să continui să cutreier străzile?
Chiar dacă asta nu duce nicăieri,
Ar fi oare o pierdere de timp?
Chiar dacă îmi știu locul, ar trebui să las lucrurile așa?
Ar trebui să renunț,
Sau ar trebui să continui să cutreier străzile?
Chiar dacă asta nu duce nicăieri.
Ar trebui să renunț,
Sau ar trebui să continui să cutreier străzile?
Chiar dacă asta nu duce nicăieri,
Ar fi oare o pierdere de timp?
Chiar dacă îmi știu locul, ar trebui să las lucrurile așa?
Ar trebui să renunț,
Sau ar trebui să continui să cutreier străzile?
Chiar dacă asta nu duce nicăieri.
Sensul versurilor
Piesa exprimă incertitudinea și confuzia unei persoane îndrăgostite, care se întreabă dacă ar trebui să renunțe la relație sau să continue să lupte pentru ea, chiar dacă nu vede un viitor clar. Ea se simte pierdută și indecisă, cutreierând străzile metaforice ale vieții sale amoroase, fără a ști ce decizie să ia.