E noapte iar în București,
Și frig, ooh
Ce n-aș da să mă-ncălzești
Pe umeri să-mi pui geaca ta
Și străzile gri să se prefacă-n catifea.
Îmi iau bilet spre fericire
Când frigul îmi îngheață
Îmi îngheață inima
Și drumul mă duce la tine
Dar gândul nu mă lasă
Sper ca te găsesc acasă.
Refren:
Iau tramvaiul și mă duc
La tine în brațe să ajung
Până acasă mai e mult
Și abia aștept să te sărut
Iau tramvaiul 23
Chiar și cu ultimii lei
Să te lipești de trupul meu
Să fii o noapte doar al meu.
Credeam ca mai avem o șansă, acum totul e clar
S-au dus zilele noastre, ca vinul din pahar
S-au dus și banii mei, dar pe tristețea mea
Am sfâșiat orașul, să vin la ușa ta
Nu te-am iertat de mult, și tu ești cu ea la geam
Eu stau în fața blocului, mândrie nu mai am, ooohhh.
Tu ești ca o rană, ce-ncet m-omoară
Zi-mi cum să te iert, băiete, a nu știu câta oară
Zi-mi cum să rămân normală
Zi-mi cum să nu țip pe stradă
Ce-ai vrea, iubire, să vă cânt balade la chitară.
Iau tramvaiul și mă duc, la tine-acasă să mă culc
Nu mai am bani nici de vin, c-am vrut în brațe să te țin
Iau tramvaiul și mă duc, m-aș duce-n lume unde-apuc
Eu vreau să plec, doar să te uit
Vreau să plec doar să te uit.
Sensul versurilor
Piesa descrie sentimentele unei persoane după o despărțire. Ea încearcă să ajungă la persoana iubită cu tramvaiul, dar realizează că relația s-a terminat și suferă din această cauză.