Așa mult timp a trecut, zici că ne-am izbit într-o altă viață
În asta n-o să ne mai întâlnim,
Dar în următoarea sper că nu îmi pui lacrimi pe față
Noi suntem suflete pereche,
Îmi spuneai într-una la ureche
Că mă iubești pan’ la cer și-napoi,
Crede-mă că nici acum nu știu ce s-a-ntâmplat cu noi
Tremuram când mă strângeai la piept, Te uram de-atâtea ori, sătulă să mă cert
Toți spuneau că sunt nebună că te iert,
Și te-am iertat, te-am iertat până am ales să te pierd
Acum știu, că tine n-o să fie el, Nimănui n-o să-i miroase pielea la fel
Da-i mai bine fără tine, e mai liniște în inimă,
Sau poate așa îmi place mie să mă mint singură.
Refren:
Noi suntem suflete pereche, noi doi, noi doi,
Suntem suflete pereche, noi doi, noi doi,
Noi suntem suflete pereche, noi doi, noi doi,
Noi suntem suflete pereche, noi doi, noi doi.
Sensul versurilor
Piesa vorbește despre o relație tumultoasă, marcată de iubire intensă și certuri repetate. Naratoarea reflectă asupra ideii de suflete pereche și asupra dificultății de a renunța la o legătură profundă, chiar dacă aceasta aduce suferință. Ea oscilează între acceptarea faptului că este mai bine singură și dorința de a se minți că încă mai există o șansă.