Azi vreau să fiu supărată
Azi nu mai sunt de piatră sau de tinichea
Azi îmi pare rău și-mi pare rău că mă vezi așa
Dar nu vreau să-mi pară rău și de inima mea.
Că azi îmi spune să stau s-o țin de mână, da
Îmi spune să-i dau aer, să respire, da
Îmi spune să-i dau aripi, să-mi zboare în piept
S-o ascult, să o înțeleg și să o iert.
Și să plâng, să plâng, să plâng în hohote
Că de mâine o să răsară soarele
Și să plâng cum plânge cerul când ne plouă
Că azi inima mea e atât de ruptă în două.
Nu, nu mă face să râd, lasă-mă așa
Dac-ai pleca de lângă mine, chiar m-ai ajuta
Știu, sunt de fier și-am zis că pot
Și știu că pot și o să pot, dar lasă-mă,
Te rog, măcar azi să nu mai pot.
Și să plâng, să plâng, să plâng în hohote
Că de mâine o să răsară soarele
Și să plâng cum plânge cerul când ne plouă
Că azi inima mea e atât de ruptă în două.
Și-ți mulțumesc că m-ai lăsat să plâng
Acum ajută-mă să-mi iau avânt
Și când o să mi se frângă aripile în zbor
Ia-mă ușor și lasă-mă.
Să plâng, să plâng, să plâng în hohote
Că de mâine o să răsară soarele
Și să plâng cum plânge cerul când ne plouă
Că azi inima mea e atât de ruptă în două
Sensul versurilor
Piesa exprimă o stare profundă de tristețe și vulnerabilitate, dorința de a se elibera prin plâns. În ciuda durerii, există o speranță subtilă pentru un viitor mai bun și o nevoie de acceptare și sprijin în procesul de vindecare.