Nu plânge, Ana!
Bună, ce faci?
Hai să facem cunoștință,
Tu miroși a flori de măr
Iar eu miros a tocăniță,
Draga mea,
Chiar dacă am la ușă cheia,
Asta nu înseamnă că mă face
Să mă simt femeie.
Da, da, da.
Am fost și eu la fel ca tine,
Tânără și subțirică,
Acum am pus câteva kile
Ce să fac?
Cine suferă mai mult?
Eu nu-mi amintesc nici cum se simte un sărut.
[Refren X2]
Nu plânge, Ana!
Că zorile se varsă,
Iar diseară vine acasă,
La copii și la nevastă.
Nu plânge, Ana!
Zorile se varsă.
Mă uit la ceas,
Badea al meu nu mai apare
Da’ știu sigur c-o să vină,
Că tu nu-i dai de mâncare,
Draga mea!
Să nu fie cu supărare
Da’ din inimă îți zic,
Că mă doare atât de tare!
Da, da, da.
Dragostea nu crește-n pom
Și știu că-i bine să ai pe cineva cu tine când adormi,
Dar nu uita,
Că tu mai ai încă o șansă!
Scapă cât mai poți, cât încă ești frumoasă.
[Refren X2]
Nu plânge, Ana!
Că zorile se varsă,
Iar diseară vine acasă,
La copii și la nevastă.
Nu plânge, Ana!
Zorile se varsă.
Tu plângi că mori o noapte,
Și el nu te crede.
Eu am murit de-atâtea ori,
Și dacă mor încă o dată,
Tot nu crede!
Sensul versurilor
Piesa descrie durerea a două femei, una soție și una amantă, ambele suferind din cauza infidelității unui bărbat. Soția, deși rănită, o încurajează pe amantă să scape din această situație toxică, amintindu-i că are încă o șansă la o viață mai bună.