ADDA – Noi Doi

Aaaaaa, aaaaaaa, aaaaaaaaaa.
Am fugit destul de vise,
Acum mă ascund
Cai negri veșnic interziși,
În ei cum pătrund
Vreau să zâmbesc, să trăiesc și să gust
Viața asta lângă tine,
Ai reusi să mă lași fără trecut
Într-un prezent-viitor de armonie,
Vreau să zburăm printre priviri false,
Minciuni și ura lumii,
Să închidem ochii și să zburăm,
Să nu ne pese de ce spun unii.
Eram o umbră moartă, ștearsă,
Ruptă dintr-un apus,
Te-ai apropiat încet de mine
Și m-ai privit de sus,
„Ridică-te încet și vino!,
Vreau să-ți văd zâmbetul!
Șterge-ți lacrima
Ia-mă de mână,
Ai plâns destul!”
Ți-am auzit vocea,
Dintr-un clipit m-am ridicat,
M-ai privit în ochi, mi-ai zis
Eu sunt ce ai visat!,
Eu sunt ce ai visat!.

Refren:
N-am crezut că exiști,
Erai doar în mintea mea,
Am crezut că mă mișc
Și că te pot uita,
Nu mă dezamăgi,
Speranțe făcute scrum,
Am deschis ochii,
Erai tu,
M-ai îmbrățișat
N-am știut că e real,
Cu tine nu mă aștept la un final,
Nu mă dezamăgi,
Speranțe făcute scrum,
Am deschis ochii,
Erai tu,
Erai tu!
Erai tu!

Haaaaaaa…
E o poveste fără nume,
Și fără autor.
Scrisă-n parfum de aripi albe,
Care să-ți bată-n zbor,
Redecorăm Universul
În palme încleștate,
Respirăm spre trecut
Clipe de-acum uitate.
Eu și tu suntem perfecți,
Într-un cadru imperfect,
Amețitor, copleșitor,
Mă strângi la piept!.
Ți-am auzit vocea,
Dintr-un clipit m-am ridicat,
M-ai privit în ochi, mi-ai zis
Eu sunt ce ai visat,
Eu sunt ce ai visat!.

Refren:
N-am crezut că exiști,
Erai doar în mintea mea,
Am crezut că mă mișc
Și că te pot uita,
Nu mă dezamăgi,
Speranțe făcute scrum,
Am deschis ochii,
Erai tu,
M-ai îmbrățișat
N-am știut că e real,
Cu tine nu mă aștept la un final,
Nu mă dezamăgi,
Speranțe făcute scrum,
Am deschis ochii,
Erai tu,
Erai tu!
Erai tu!

Haaaaaaa…
În praf de stele vii,
Te siiiiimt,
Sub norii cenușii,
Te-aproooopii.
În praf de stele vii,
Te siiiiimt,
Sub norii cenușii,
Te-aproooopii.
Sub norii cenușii,
Te-aprooopii.
Daaaaaaaaaa, aaaaaaaaaaaa.
THE END!