În camera mea zugrăvită în albastru
Te lăsam doar pe tine să-mi auzi glasul
Îți cântam despre cel ce-mi frângea inima
Iar tu mă ascultai, prietena mea.
Ție ți-am zis prima c-o să plec departe
În jungla de asfalt ca să mă lupt cu toate
Îmi pare rău că vorbim atât de rar acum
Dar chiar nu știu ce să-ți spun. doar.
Că mie dor de tine și de-o cafea
Și de-o țigară, vai. ce ne plăcea
Să stăm seara afară, știi tu, banca aia
Pe care rămâneam chiar dacă ne prindea ploaia.
Povestea s-a scris pentru un vis
Și sper să-mi răspunzi când te sun să-ți spun că am învins
Ce-ar fi de zis, un vis egoist
Dar nu te-am uitat așa cum ți-am promis
Că tu ești prietena mea, tu ești.
Prietena mea, tu ești. prietena mea, tu ești.
Sensul versurilor
Piesa exprimă dorul față de o prietenă apropiată și amintirile împărtășite. Artista își amintește de momentele petrecute împreună și regretă distanța dintre ele.