Ca romanița-n floare albă
Te-am cunoscut eu, draga mea
Și inima mea mi-a șoptit
Că tu ești fericirea mea
Din idealul-n gândul meu
Faci tu acuma parte
Să știi că el mereu
Te vrea aproape
Fiind cerșar prin întuneric
Tu mi-ai adus lumină
Și tot ce-ți pot oferi la schimb
E doar a mea inimă
Nu sunt bogat
Nici Făt-Frumos
În farmec ce suspină
Doar stele-ți pot oferi
Și luna plină…
Din depărtări aud aproape
O voce ce m-alină
Ești tu, Crăiasa din povești
Mă chemi spre tine
Eu sper,
doresc
Și încă vreau
Să fiu plăcut de tine
Ca împreună noi să fim
A mea Cristina
Sensul versurilor
Piesa este o declarație de dragoste simplă și sinceră. Naratorul își exprimă admirația profundă pentru Cristina, comparând-o cu o crăiasă din povești și oferindu-i tot ce are, chiar dacă nu are bogății materiale.