Ce mari eram când eram mici
Ce mari eram când eram mici
Și cum îi chinuiam noi pe bunici
Mămica ne prindea câte-un om
Și ni le așeza cadou sub pom.
Ce vremuri erau atunci
Ce vremuri erau atunci
Nu trebuia să stăm atunci
Cântam până când răgușeam
Ce frumos ne mai jucam
Ah, ce fericiți mai eram.
Adu-ți aminte, surioară
Cum ne băteam odinioară
Cum ne loveam în buzdugane
Ah, surioară, cum trec anii.
Când ești copil de zmeu
Nimic nu ți se pare greu
Poți să nu vii la masă
Poți să ajungi târziu acasă.
Părinții te pocnesc
Atunci când te iubesc
Și asta te întărește
Pentru că.
Știi că mama, știi că tata
Știi că tata, știi că mama
Știi că mama, știi că tata
Știi că tata, știi că mama
Tata, mama
Mama, tata
Tata, mama
Tata, mama
Mama, tata
Mama.
Te iubește.
Ce mari eram când eram mici
Ce mari eram când eram mici
Aveam lanterne licurici
Și ne uitau părinții afară
Când ne uitam cum zmeii zboară.
Voiam să zburăm și noi
Voiam să zburăm și noi
Dar aveam aripi mici și moi
După anii zburam de pe stânci
Când ne dădeai tu câte un brânci.
Adu-ți aminte, surioară
Cum ne băteam odinioară
Cum ne loveam în buzdugane
Ah, surioară, cum trec anii
Sensul versurilor
Piesa evocă amintiri nostalgice din copilărie, rememorând jocurile și relația cu familia. Accentul este pus pe bucuria și libertatea copilăriei, precum și pe legăturile frățești.