Vai, Sancho, ești guvernator!
Vai, Sancho, bietul popor!
Alții se roagă, mituiesc sau cerșesc
Și nu obțin funcții înalte…
Uite, ție ți se dăruiesc.
Ai noroc, Sancho!
Nu înțelepciunea ta ți-a adus insula.
Ai grijă de ea, ai grijă de tine,
Ai grijă ce faci, ai grijă cum te îmbraci,
Ai grijă ce spui, ai grijă cum spui,
Și ai grijă cui, cu puterea nu te juca,
Să nu strici ce nu mai poți repara.
La masă nu pleșcăi și nu eructa, nu râgâi
(.. Aha)
Să ai măsură, să ai măsură și-n băutură,
Că băutura aruncă vorbele-n vânt,
Băutura face să nu te ții de cuvânt.
Ce bine că-mi spui tot ce-mi spui!
Voi avea mare grijă să nu râgâi în fața oricui.
Sancho, mă tem pentru tine, mă tem că vei guverna cu dosu’ înainte.
Ce? Te temi pentru mine abia acum?
Ce? Brusc ți se pare că nu mai sunt bun?
Dar tu mi-ai băgat în cap insula,
Numai tu m-ai făcut să visez insula,
Altfel ce știam eu de ea?
Altfel cine crezi că-mi spunea?
Tu m-ai făcut să visez insula,
Numai tu m-ai făcut să visez insula,
Tu m-ai făcut să doresc insula,
Tu m-ai făcut să vreau insula.
Sensul versurilor
Piesa oferă sfaturi unui proaspăt guvernator, Sancho, avertizându-l despre pericolele puterii și importanța responsabilității. Se exprimă teama că acesta nu este pregătit și că ar putea abuza de poziția sa, punând sub semnul întrebării motivele celui care l-a numit.