Eram așa de mică, de nici nu-mi amintesc
Da’ fotografiile vorbesc
Vorbește sângele pe care-l am în mine,
Vorbește ritmul ce-l bat în tamburine,
Vorbește vocea mea melodioasă
Și felu-n care mă surprind dansând prin casă
Pentru mine e clar de câțiva ani:
Părinții mei au fost țigani!
Și niciodată n-am avut bani
Și nici nu știu cum să mă apăr de dușmani
Niciodată n-am avut servici
Ce bine că m-ați acceptat aici
De când am împlinit 3 ani
Eu am trăit printre orfani
Că părinții mei au dispărut
Și-a dat seama prea târziu că nu m-a vrut
Nimenea, nimenea, n-a putut-o înlocui pe mama mea x2
Eu niciodată n-am avut rochie de catifea,
Niciodată n-am avut valiza mea,
Niciodată n-am avut pomul meu de Crăciun,
Niciodată n-am făcut cu mama magiun,
Niciodată n-am fost într-o altă țară,
Niciodată n-am condus pe nimeni la gară,
Niciodată n-am plâns în aeroport,
Niciodată n-am văzut de ziua mea tort.
Nimenea, nimenea, n-a putut-o înlocui pe mama mea x4
Sensul versurilor
Piesa exprimă durerea unei persoane care a crescut într-un orfelinat, simțind lipsa părinților și a unei copilării normale. Ea reflectă asupra identității sale și a dificultăților întâmpinate din cauza lipsei de afecțiune și resurse.