Ai fost la Toboso, Sancho?
Ihim
Te-ai și întors?
Ihim
Deși te-ai dus pe jos.
Te-ai și întors!
Ihim
Sancho, te miști mai repede ca vântul,
Sancho, cu tine-aș ocoli în 3 zile pământul.
Și până-n Toboso te-ai dus?
Ihim
Lui Dulcineea i-ai spus ce ți-am spus?
Ihim
Da’ de uitat, nimic n-ai uitat?
Când ai plecat, n-ai uitat?
N-ai uitat nimic important?
Ai uitat sau n-ai uitat?
Spune, ai uitat ceva important?
Ai uitat ceva? Ai uitat ceva? Ce?
Scrisoarea, Sancho! Scrisoarea pentru care ai plecat!
Ai uitat scrisoarea și tu ai plecat,
Ai uitat scrisoarea și ai plecat
Ai uitat scrisoarea și ai plecat
Ai uitat scrisoarea și ai plecat
Tu pentru scrisoare te-ai dus la Toboso și fix de scrisoare ai uitat!
Ai uitat scrisoarea și ai plecat
Scrisoarea, Sancho, scrisoarea!
Ai uitat-o aici! Ai uitat-o și-ai plecat!.
Scrisoarea? Scrisoarea n-am uitat-o!
Am ținut-o minte, apoi i-am dictat-o.
Am dictat-o cuvânt cu cuvânt,
N-am uitat niciun rând:
„Subterana stăpână.”
Suverană!
Da, suverană! Ce-am spus? altceva?
„Subterana stăpână.”
Și aici urma ceva de-o boală sau așa ceva.
„Subterana stăpână.”
Lasă scrisoarea, nu-mi mai zice de ea.
„Subterana stăpână.”
Las-o naibii de scrisoare, nu-mi mai zice de scrisoare!
În scrisoare, am pus eu de la mine
Câteva suflețele, inimioare, iubire,
Care nu lipsesc, de la cei ce iubesc,
Ele nu lipsesc de la cei ce iubesc.
Spune-mi de Dulcineea.
„Subterana stăpână.”
Spune-mi de Dulcineea.
„Subterana stăpână.”
Spune-mi de Dulcineea.
„Subterana stăpână.”
Spune-mi ce făcea? Cum umbla? Cum era?
Cum pășea? Cum privea? Cum era? Cum era?
Cum era îmbrăcată? Cum era parfumată?
Era transpirată!
Ce ți-a spus de iubirea mea?
M-a rugat să te rog să te-ntorci acasă,
Să te-ntorci acasă, să te-ntorci acasă..
Sancho!
Sensul versurilor
Un dialog absurd între Don Quijote și Sancho Panza despre o scrisoare uitată și Dulcineea. Accentul cade pe repetiția frazei "Subterana stăpână" și pe uitarea scrisorii, creând un efect comic și suprarealist.