Ding ding ding
Ninge așa frumos afară
Lumea s-a închis în casă
Și-nfiptă în mâncare
E mai grasă, mai frumoasă
Copilașii unsuroși
Se strecoară în așternuturi
Și cu poftă de sub unghii
Clănțănesc și-nghit rebuturi
Iar părinții se îmbată
Sorb cu zgomot din pocale
Sfâșie cu dinții lacomi
Bucăți din foste animale
Și se simt mai buni și veseli
Pentru că e sărbătoare
Fericirea lor depinde
Doar de mâncare
Moș Crăciun cu un sac de daruri
Trecea-ngândurat pe afară
O familie de sărmani
L-a răpit și îl prepară
Iar acum cu bucurie
Va anunț lumea-i mai bună
Suntem toți în farfurie
Ding ding ding ding
Poftă bună
Sensul versurilor
Un colind satiric și macabru care prezintă o imagine grotescă a sărbătorilor de iarnă, unde canibalismul și excesele culinare înlocuiesc bucuria și generozitatea tradițională. Moș Crăciun devine victima, iar ideea de familie fericită este înlocuită cu una înfricoșătoare, sugerând o critică a consumerismului și a pierderii valorilor autentice.