Ninge așa frumos afară
Lumea s-a închis în casă
Și-nfiptă în mâncare
E mai grasă, mai frumoasă
Copilașii unsuroși
Se strecoară-n așternuturi
Și cu poftă de sub unghii
Clănțăne și-nghit rebuturi
Iar părinții se îmbată
Sorb cu zgomot din pocale
Sfâșie cu dinții lacomi
Bucăți din foste animale
Și se simt mai buni și veseli
Pentru că e sărbătoare
Fericirea lor depinde
Ding ding ding
Doar de mâncare
Moș Crăciun c-un sac de daruri
Trecea-ngândurat pe afară
O familie de sărmani
L-a răpit și îl prepară
Iar acum cu bucurie
Va anunț: lumea-i mai bună
Suntem toți în farfurie
Ding ding ding ding
Poftă bună!
Ding ding ding ding
Poftă bună!
Ding ding ding ding
Poftă bună!
Sensul versurilor
Colindul prezintă o viziune satirică asupra sărbătorilor, unde consumul excesiv și lipsa de spiritualitate sunt accentuate. Moș Crăciun devine victima, iar ideea de bucurie este asociată cu un festin macabru.