Ad Litteram feat Vlad Dobrescu Angeles – Răni Cicatrizate

Angeles:
Răni adânci în trup e greu,
Vis atins doar de-apogeu
Amintiri rămân mereu,
Am fost eu și îngerul meu.
Scanteie:
Pe străzi am vegetat,
Viața iubind-o,
Necondiționat, luându-mă la trântă cu destinul,
Până la întâlnirea cu divinul,
Căci viața e o ploaie de sentimente,
Și doar o picătură aduce condimente,
Știi că am gustat din toate,
M-am jucat cu oglinzi deformate,
Dar n-am renunțat să fiu ceea ce sunt,
În inima unei lumi fără inimă am crescut,
Unde binele a fost o visare,
Raul mergând până la marginile sale,
Dar de soarele dispare,
Cu bune și rele,
Știu să mă bucur doar de stele,
Colosul de umbre din culoare,
Din vârf de munte până-n fund de mare,
Elogii azi s-au declarat non grata,
M-am lovit și m-am făcut ca piatra,
Fără frunze de laur, cruci de lemn sau suflete de aur,
Strigătul inimii e un recviem,
Printre cruci de aur și suflete de lemn.
Angeles:
Răni adânci în trup e greu,
Vis atins doar de-apogeu
Amintiri rămân mereu,
Am fost eu și îngerul meu.
Vlad Dobrescu:
Am parte de prea mult stres frate, cred că turbez,
Semnele-s neclare nu știu ce cale să urmez,
Monștrii de beton stau într-o ordine nouă,
În care orașul nu mai e o junglă ci o gradină Zoo,
Și sistemul se uită urât de sus ca Sauron,
Presiune psihică peste ce poate îndura un om,
Nimeni nu zice pardon, te calcă în picioare,
Ca să îți ia un RON dacă știu că-l ai în buzunare,
De-aia încerc să-mi alterez conștiința până zboară
Pe deasupra oamenilor care-o ard în capitală,
Văzând panica imaginară care s-a instaurat în țară,
Pară ca nimeni nu e ce vrea să pară.
De-aia paranoia apare des și ne separă
Și spiritul iese din ce în ce mai rar la iveală,
Nu văd opțiuni decât aceea de a spera,
Când se închid ușile ca stația următoare e de partea mea.
Angeles:
Răni adânci în trup e greu,
Vis atins doar de-apogeu
Amintiri rămân mereu,
Am fost eu și îngerul meu.