[Strofa 1: Aforic]
Îi știu pe unii mai mari, vor să le faci bani iar
Fără mare tam-tam, ca să plece-n Spania
Aa.. e panică [Ad Litteram] De ce e Afo panicat?
Că mi-am uitat iar banii strânși pentru botanică.
Aici e can-can, dar nu e ca-n Canada
Dacă vrei rata de schimb ți-o face strada
Iar când te complici, tovarășii tovarășilor tăi te vor trata
ciudat ca : „David, zi-mi ce-ai? Vin’ la tata! „.
Să tragem primul cadru legendar cu raze mari
și faze tari la documentarul planetar
în care taci și-nduri.. numa’ că tăcerea-i acceptare
la tot ce mișcă-n jur, așa că-nduri.
Și te-n furii, și-o să gândești injurii
Sunt relaxat pe canapea cu spume-n colțul gurii
Rămân român cu partea-ntunecată a naturii
foarte deformată de la sute de scenarii ca Dampuri.
Știi care e scopul, vreau sa modific topul
Să ți se zbată ochiul când îți vorbesc de opiu
În locul tău m-aș asculta mereu
Da-n loc să fiu în locul tău rămân pe ce fac eu, nu-i foarte greu.
[Strofa 2: Ad Litteram]
Am simțit cum mi-au biciuit sufletul
Cum m-au legat la ochi cu zâmbetul
Trecând pe la Music Awards
sau Best Fest ca??
Greșind, că nu-s bun de nimic
Dar capabil de orice, derulând filme.
Și-am știut că totu-i o labă
O industrie muzicală de tarabă
Dar am continuat să pun pe cuvinte apret
În organizații non-profet
C-am gânduri ce respiră prin cuvinte și ard
Totu-i un joc de hazard.
Pun beteală pe-ai mei
Răstorn clepsidre zilnic din condei
Nu duc proiecte spre azilul de idei
Roadele muncii nu le-am cules
Poate că sunt admirat, dar nu și înțeles
Dar ochiul providenței a vegheat.
Și-o să le spele obrazul cu mult scuipat
Că soarta mă conduce, dar nu mă târăște
Pot fi tratat josnic, dar nimeni nu mă-njosește
Show-bizz-ul a știut să mă-nvețe
Că oricum aș tăia, aici totul are două fețe
Și-am renunțat să mai cred în vise.
Unde trăiesc eu sunt multe mâini întinse
Cunoscând farmecul străzii, ca aşa???
Între hiperbolă și litotă cu Ad Litteram
Tre să iau tot ce-mi aparține
Nu mai creez versuri, mă creez pe mine.
Sensul versurilor
Piesa explorează deziluzia față de industria muzicală și lupta pentru autenticitate. Artiștii reflectă asupra compromisurilor, a dualității din show-bizz și a importanței de a rămâne fidel propriilor valori în ciuda obstacolelor.