Cât lemn am ars, câtă apă a curs,
Câtă hrană am luat și-am întors în pământ,
Câte vorbe-am șoptit către oamenii surzi
Nu rămâne nimic, doar un singur gând:
Dezmăț, licori și muzici medievale
Dezmăț, licori și muzici medievale.
Câte zile mai am, câte nopți au mai rămas
Nici gând să mă-nchin între oră și ceas.
Un haiduc zburător cât oi fi pe pământ,
Voi trăi fericirea, pe toți să vă încânt.
Dezmăț, licori și muzici medievale
Dezmăț, licori și muzici medievale.
Dezmăț, licori și muzici medievale
Dezmăț, licori și muzici medievale.
Cântec vântul să mi-l poarte peste mări și țări suflând,
Coapsa caldă de mândruță să mă-mbete legănând,
Să beau vin și nefiltrată, apă vie tot curgând
S-aduc inima ușoară să v-alin cu-același cânt:
Dezmăț, licori și muzici medievale
Dezmăț, licori și muzici medievale.
Și când mi-o veni și mie să mă grăbesc sub pământ
Groapa să mi-o facă-n cramă, crama-n mijlocul de târg
S-aud muzica cum cântă și mândruțele râzând
Și flăcăii cum sorb vinul și îngână într-un gând:
Dezmăț, licori și muzici medievale
Dezmăț, licori și muzici medievale
Dezmăț, licori și muzici medievale
Dezmăț, licori și muzici medievale
Sensul versurilor
Piesa celebrează viața, muzica și plăcerile lumești. Refrenul repetitiv subliniază importanța de a trăi clipa și de a se bucura de dezmăț, licori și muzică, chiar și în fața inevitabilității morții.