Cine iubește și lasă,
Dumnezeu să-i dea pedeapsă:
Târâișul șarpelui,
Și pasul gândacului,
Vâjâitul vântului,
Pulberea pământului.
Ca furnica de-i furnică,
La trup mare, la cap mică
Și la mijloc subțirică.
De umblă pe sub pământ,
Tot să țină de cuvânt!
De umblă pe sub pământ,
Tot să țină de cuvânt!
Sensul versurilor
Piesa exprimă un blestem asupra celui care iubește și abandonează, dorindu-i o serie de nenorociri și amintindu-i de importanța respectării promisiunilor.