M-o rugat aseară-o fată,
Doamne, frumoasă era!
S-o conduc până acasă,
Că-i noapte și-i singurea. X2
Luna-i sus, pământu-i jos,
Doamne, frumoasă o mai fost!
Nu știu, beat am fost, ori treaz!
I-am promis c-o duc acasă.
Când s-o lăsat luna-n jos,
I-am văzut ochii frumoși!
Și când luna s-o ascuns,
N-am putut ca să n-o-mbuc. X2
Fată dragă, nu știu, zau,
Ce-o fi cu inima mea!
Dar din noaptea asta, jur,
N-ai să mai fii singurea!
Mi-o luat mâna între-a ei,
S-o uitat în ochii mei,
Cu glas dulce mi-o vorbit
Și de tot m-o zăpăcit. X2
Mai băiete, de ți-s dragă,
Luna martoră ne fie!
Să vină o lume-ntreagă,
Părtașă la cununie. X3
Sensul versurilor
Un tânăr este rugat de o fată să o conducă acasă, iar pe drum se îndrăgostesc. Fata își dorește ca relația lor să ducă la căsătorie, având luna ca martor.