Să nu mai spui niciodată că mă iubești
Îți văd ura în ochi atunci când mă privești
Îți văd tristețea în zâmbet când îmi zâmbești.
Nu, nu, tu mă urăști, nu mă iubești
Nu, nu, tu mă urăști, nu mă iubești
Nu, nu, tu mă urăști, nu mă iubești
Nu, nu, tu mă urăști, nu mă iubești
Nu, nu, tu mă urăști, nu mă iubești.
Îmi e milă de sufletul meu
Afara plouă, cerul plânge, plâng și eu
Ți-ai tatuat numele meu
Da’ degeaba, dacă tu m-ai mințit mereu.
Ți-ai bătut joc de mine
Nu mai fac diferența dintre rău și bine
Nu mai am deloc încredere în tine
În nimeni.
Da’ nu e vina ta
Eu te-am făcut așa
Din cea mai bună fată, ai devenit cea mai rea
Ai devenit cea mai rea.
Să nu mai spui niciodată că mă iubești
Îți văd ura în ochi atunci când mă privești
Îți văd tristețea în zâmbet când îmi zâmbești.
Nu, nu, tu mă urăști, nu mă iubești
Nu, nu, tu mă urăști, nu mă iubești
Nu, nu, tu mă urăști, nu mă iubești
Nu, nu, tu mă urăști, nu mă iubești
Nu, nu, tu mă urăști, nu mă iubești
Sensul versurilor
Piesa exprimă sentimente de ură și dezamăgire într-o relație. Naratorul simte că a fost mințit și trădat, pierzând încrederea și fiind copleșit de tristețe.