Cu ghiozdanul în mână
Ea pleacă de acasă dis-de-dimineață
Luându-și „la revedere” și zâmbind fără griji
O privesc plecând
Cu un val de tristețe familiară
Și trebuie să stau jos pentru un timp.
Sentimentul că o voi pierde pentru totdeauna
Fără să intru în lumea ei cu adevărat
Mă bucur de fiecare dată când pot împărți râsul
Acelei fetițe amuzante.
Îmi alunecă printre degete tot timpul
Încerc să prind fiecare minut
Și sentimentul din el
Îmi alunecă printre degete tot timpul
Oare văd ce este în mintea ei cu adevărat?
De fiecare dată când cred că sunt aproape de adevăr
Ea continuă să crească
Și timpul îmi alunecă printre degete mereu.
Amândouă stăm somnoroase la masă și luăm micul dejun
Abia trezită din somn, las timpul prețios să treacă
Apoi, când ea este plecată, am acel sentiment ciudat de melancolie
Și un sentiment de vinovăție pe care nu-l pot nega.
Ce s-a întâmplat cu minunatele aventuri
Și cu locurile unde am hotărât să mergem?
Ei bine, am făcut o parte din lucrurile propuse, însă pe cele mai multe nu le-am făcut
Și pur și simplu nu știu de ce.
Îmi alunecă printre degete tot timpul
Încerc să prind fiecare minut
Și sentimentul din el
Îmi alunecă printre degete tot timpul
Oare văd ce este în mintea ei cu adevărat?
De fiecare dată când cred că sunt aproape de adevăr
Ea continuă să crească
Și timpul îmi alunecă printre degete mereu.
Uneori îmi doresc să imortalizez momentul
Și să-l salvez de farsele ciudate ale timpului
Care-mi alunecă printre degete mereu
Care-mi alunecă printre degete mereu.
Cu ghiozdanul în mână
Ea pleacă de acasă dis-de-dimineață
Luându-și „la revedere” și zâmbind fără nicio grijă.
Sensul versurilor
Cântecul exprimă regretul unei mame care realizează că timpul trece repede și că fiica ei crește, distanțându-se. Ea simte că pierde momente prețioase și se întreabă dacă o cunoaște cu adevărat.