Decembrie, ani mulți de prezent depărtare,
Am același zâmbet distrus pe buze, chiar dacă doare.
Afară totul e mort, suflete înghețate, uitate,
Trăim în România și ardem la 60 de grade.
Fără iluzii pe fire, microfonul încă funcționează,
Sparg liniștea geamului cu privirea, totul mă întristează.
Am scăpat de prieteni falși, acum se bucură de gheață,
Fiecare fulg care îmi cade pe față
Mă salută și-mi zâmbește în fiecare dimineață.
Trăiesc acel sentiment de epocă între 4 pereți,
Îmi spun în sinea mea, Raul nu trebuie să îngheți.
Am un lacăt pe inimă, o cheie pierdută în zăpadă,
O tăietură de gânduri, amintirile pe post de spadă.
Îmi estimez temperatura, 60 de grade, ard în mine,
Mi-am pierdut copilăria sperând la mai bine.
O să fie bine! mă mint de când mă știu,
Am de ales, piatră sau gheață – pe post de sicriu.
Sapă, sapă, nu te opri! – îmi spune conștiința,
Sap! Nu mă opresc! îmi dezgrop dorința.
Întorc capul la 60 de grade, oare cine-mi duce dorul?
Sunt single player în viață, îmi urăsc viitorul.
60 de grade îmi arată pe termometru,
Mă chinui în viața asta de rahat cu fiecare centimetru.
Temperaturile ridicate îmi provoacă iluzii,
E totul în ceață, nu pot să trag concluzii.
Mă las luat de adierea călduroasă
Și mă mint singur: că pot să pun ceva pe masă.
Sunt ca într-un labirint blocat,
M-am rătăcit singur, mă simt ca un gunoi aruncat.
Ia foc ca în iad, tot ce-i în jurul meu
Și încep să mă rog la soare singur ca un ateu
Scopul e unul singur, de dus viața înainte
Să mă fac cunoscut, să mă țină minte
Căldura ridicată te face să te simți ca în armată
Întoarcere la 60 grade, totul dintr-o dată
Sunt ca un orb în fața luminii
Nu mai simt nimic, nici sentimentul iubirii.
Toți te trădează și își vor binele
Când e vorba despre tine îți întorc spatele.
Blocurile s-au încins ca o sobă medievală
Mă simt acum ca între ciocan și nicovală.
Lovit din toate părțile.. fără apărare
Le înduri ca un tanc, chiar dacă te doare
Întorci totul la 60 de grade dar nimic nu se schimbă
Tu pari să stai pe loc când toată lumea se plimbă.
Sensul versurilor
Piesa exprimă sentimente de dezamăgire, singurătate și luptă interioară într-un context dificil. Artistul se simte blocat și chinuit, dar continuă să spere și să lupte pentru a-și depăși condiția.