*audio din ’89*.
A. U. G. : Simt aerul prăjit din metropola urbană.
Simt cum totul se distruge și ne transformăm în stană.
Intrăm în hibernare, dormi cât apuci sau pleci.
Munții voștri vă transmit să rămâneți înalți și reci.
Ești inutil într-o societate cu caracter de mortăciune.
Când ai piese cu refren ca model de-nțelepciune.
Să transmiți ideologii pe pandemie egal.
Să te cunoască lumea pe stradă ca statut de ideal.
Înclinați-vă lui Atlas când aveți o lume-n spate.
Sau muriți cu ea de gât în căutare de demnitate.
Nu-mi pare ca evoluăm, ca decență-s’tem tot jos.
De-aia suntem civilizați forțat de oamenii faimoși.
S-a umplut lumea asta firavă, dulcea noastră Românie.
De griji și probleme, și de o singură întrebare:.
Cine poate să ne aducă nouă bucurie?
Când nici cei de sus susțin că nu merităm schimbare.
*Refren* Ăsta-i epilogul la ceva ce trebuia să moară.
*Refren* Că ne chinuim afară, în bară o dai cu milostenie ușoară.
*Refren* Și parcă ne-am mumificat de tot de toți ne ferim.
*Refren* Dar noi suntem aleșii care supraviețuim.
*Refren*.
Cetehash: Stânga sau dreapta nu știu unde ne îndreptăm.
În față sau în spate și parcă tot pe loc stăm.
Și sunt zile bune că poate plutim cu o direcție.
Dar ca societate nu mai avem nicio intenție.
Muriți de foame dacă tot ce zboară se mănâncă.
Educația înseamnă evoluție, nu seriale în turcă.
Evoluția înseamnă educație, începe să te cunoști.
Nu e progres dacă zi de zi schimbi pe meclă măști.
Dacă te miră un gest banal și nu știi de ce.
Caută la sursă și află ce anume te conduce.
S-ar putea să rămâi surprins și fără drept de apel.
Când afli că ești la fel ca cel pe care îl iei de model.
Și privește prezentul încetează să te mai întrebi.
De ce pe zi ce trece apar și mai mulți neghiobi.
Află că aici e România și realitatea e dură.
Ne ducem în cap ca cea mai de preț marfă pură.
*Refren*.
*vorbe emoționante despre România.
Sfârșitul unui chin.
– – -. -. -. /.. /.. -. – /. –. -. – -… -…
.. -. /. -. -. -. –. – / -. –. -.. -. -. – /… -. -. -.. -. -..
adio lume.
A. U. G. 2021
Sensul versurilor
Piesa exprimă un sentiment profund de deziluzie față de societatea românească actuală, marcată de probleme și lipsa de speranță. Artiștii critică lipsa de evoluție, superficialitatea și decăderea valorilor, culminând cu un sentiment de sfârșit și disperare.