De-aș fi un vânt subțire ce adie,
Acolo, lângă tine să ajung,
Să te-ncălzesc precum odinioară
Te încălzeam la pieptu-mi îndelung.
De-aș fi un tril de pasăre suavă,
Să pot pătrunde, în adânc, sub cruce,
Te-aș ridica pe aripe de soare,
Și-n alt ținut de vis te-aș readuce.
Am fi ca două coarde de vioară,
Subt un arcuș vrăjit de nemurire,
Ce-ar înstruna în era viitoare
O stranie poemă de iubire.
Sensul versurilor
Piesa exprimă dorința profundă de a fi alături de persoana iubită, chiar și dincolo de barierele fizice sau existențiale. Este o declarație de dragoste eternă, transpusă într-o metaforă a unei călătorii spirituale și a unei uniuni nemuritoare.