Când te văd, frumoasa mea,
Mă cutremur la curea,
Limba mi se-mpleticea
Și gâtlejul îmi icnea!
Mestecată tulburare
Strânsă-n teasc,
Strivită tare,
Până mor ca să renasc
Într-o viață viitoare!
Bând amarul
Cu paharul
Cu un strigăt genuin:
De mă chemi, eu am să vin!
Vin, vin, vin!
Gustul roșu,
Văzul dulce
Și mirosul de pelin!
O, ce geamăt și ce chin!
Se prelinge
Când nu ninge
Peste strâmbul meu destin!
Iar acolo într-un țarc,
Săgetat ca dintr-un arc
Dorul meu se-ncovoaie
Printre lacrimi șiroaie
Cu suspin!
Numai tu așa țepoasă,
Egoină și fițoasă,
Pare-se că nici nu-ți pasă
De chemarea mea duioasă!
Tolănită-n baldachin
Nu auzi nici un suspin
Ba mai mult,
Mă faci incult,
Și mă dirijezi afară
Cu arcușul de vioară,
Ca și cum, domnița mea,
Aș fi Titircă, inimă rea!
Dară lasă, mândră fată,
Cu inima ferecată,
Fie roata și pătrată,
Tot se-nvârte ea odată!
Sensul versurilor
Piesa exprimă dorința arzătoare și suferința unui îndrăgostit respins. El își exprimă chemarea disperată către persoana iubită, care rămâne indiferentă la sentimentele sale, dar speră într-o schimbare a sorții.