Am o imaginație bolnavă ca suport
Și muzica asta hip hop m-ajută s-o dezvolt
Te agiți să critici, să-mi dai tu repede nota
Iar eu merg liniștit la culcare cu ma-ta
Pe drumu’ asta pe care oricând te-ntrec
Am momente în care îmi cer și mie voie să trec
Stai panicat când vorbești mereu de iarba
C-ai telefonul ascultat ca un elev la tablă
Ești mereu pus pe treabă cu pu.la-nfiptă-n palmă
Și urâta aia din patul tău e gata să adoarmă
Că piz.dele frumoase te-au înțepat mereu
Că cică tu ești peștele da’ te-au lăsat fără un leu
Și te-au dezamăgit că și-au luat zboru’
Că tu-ai rămas cu geaca de motor și ele cu motorul
Io nu mă refeream la mobil, bai vecine
Când ți-am zis că nu ai credit ca să vorbești cu mine
Spui că ești deasupra, deci știi mișcarea toată
Da’ defapt tu stai deasupra cum stă scuipatu’ pe apă
Te oftici că dau și lent și repede pe beat
La fel de repede cum dau de ma-ta la ultimu’ apel primit
Latri la mine ca un câine după gard
Când tu ești născut la data când îmi expiră primu’ card
Hahaha și-n timp ce-ți îndrepți cu placa paru’
Scoți vorbe da’ niciuna nu rimează cu-adevaru’
Sensul versurilor
Piesa este un disstrack arogant, în care naratorul își afirmă superioritatea față de un critic. El ridiculizează criticile și viața personală a acestuia, subliniind lipsa de valoare a cuvintelor sale.