Arssura – Scrisoare – Lumea Mea (2008)

Știu că nu sunt acolo unde ați vrut să fiu,
Așa încep această scrisoare într-un târziu.
Abia mai văd să scriu, totuși trebuie s-o fac,
Mama, îngerul tău s-a transformat de mult în drac.
Unde e viața frumoasă de care-mi zici,
Când tu adormi cu lacrimi în ochi după o zi de servici?
Tata tot speră să-mi revin într-o zi,
Dar nu sunt încă pregătit să mă gândesc la copii.
Am o viață nebună, cum am vrut să fiu diferit,
De toată lumea parsivă de care m-am tot ferit.
Multe probleme m-au călcat în picioare, dar n-o să mor,
Eu zâmbesc, dar m-ai citit că nu-mi e ușor.
În lupta cu toate, știi că am vrut să ajung cineva,
Fericit că nicio schijă nu mi-a atins aripa.
Scriu aceste rânduri fiindcă n-am putut să plâng,
Să nu risipesc ce nu mai pot în mine să strâng.

Ref:
Nu vreau să plângi, mama, știi că nu mi-e teamă,
O să mă duc zâmbind chiar și când moartea mă cheamă.
Nu vreau să plângi, tata, o să fiu ce-am vrut să fiu,
Am învățat că niciodată nu e prea târziu.

Sunt eu, mama, cel care iubește muzica,
Băiatul tău nebun care ar da totul pentru ea,
Că m-a învățat să râd dinainte să râd
Și m-a făcut să plâng dinainte să plâng.
Deși voi mă vedeți, eu sunt plecat oricum,
Va scriu din lumea mea unde mie bine acum,
Sătul de muzica proastă, sătul de gurile rele,
M-am retras aici sus să-mi văd de versurile mele.
Să scriu pentru frații mei și lumea ce mă ascultă,
Că am pentru ei numai respect și dragoste multă.
Durere surdă ascunsă în spatele unor cuvinte,
Căci muzica mea e doar pentru cel care simte.
Părinții mei, vă scriu aceste rânduri să știți,
Că sunt lângă voi oricând doar să vă văd fericiți
Și-s norocos că vă pot ține în brațe curând,
Când alții țin doar niște poze în mână plângând.