Asta-i minte bolnavă!
Cum să fie lucidă?
Când o mamă dă viață pruncului
Cu gândul să-l ucidă?
Caz des întâlnit
Cum că e moarte subită,
Da’ în același timp
Poate s-a stins o minte strălucită.
Ce merită o criminală?
Nu să o omori!
Dă-i o celulă cu prezervative și cu violatori,
Dă-i ochii mei și sentimentele să fiarbă!
Că dacă ar vedea ce văd eu,
Și-ar dori să fie oarbă!
Mi-aș dori ca ea să își dorească
Cu adevărat să-l facă, să-l iubească și să-l crească.
Și tare mi-aș dori ca ea să își dea seama
Ce neprețuit e zâmbetul lui când spune prima dată „mama”.
Înțelege! că pentru copil un chiuretaj
E la fel cum ar cădea un chior de la etaj.
Nu înțelege ce se întâmplă din gestul tău laș
Cum ai destulă forță
Să rupi aripile unui îngeraș?.
Sunt ființe fără inimă
Suflete reci
Oricât ai încerca
Nu ai cum să le-nțelegi.
Ele nu fac decât să încalce ale firii legi
Merită pe viață să le legi!.
Ce vină are un nou născut
Că nu e un copil dorit?
Abia deschide ochii și vede un sfârșit.
Mama lui nu vrea să îl vadă sau în brațe să îl ia,
Pentru că cel cu care l-a făcut nu o mai vrea.
E-atât de mic să își dea seama ce se întâmplă
Singura lui vină e că respiră și-ncepe să plângă.
Cea care i-a dat viață vrea să îl vadă fără suflare,
Și el se stinge fără să aibă la cap o lumânare.
L-a îngropat de viu ca să scape de el
De parcă era un obiect,
Nici decum un băiețel!
Ea credea că va scăpa nepedepsită,
Habar n-avea că închisoarea avea să o înghită.
S-atâtea cazuri de-acest gen
Inimi de piatră.
Nu-s mame
Sunt ființe cu mintea înghețată.
Ce dau naștere unor copii care n-au vină
Că mâna destinului lor a fost una meschină.
Sunt ființe fără inimă
Suflete reci
Oricât ai încerca
Nu ai cum să le-nțelegi.
Ele nu fac decât să încalce ale firii legi
Merită pe viață să le legi!
Sensul versurilor
Piesa descrie tragedia copiilor nedoriți și ororile avortului, condamnând mamele care recurg la astfel de acte. Evidențiază suferința și lipsa de vină a nou-născuților, aruncând o lumină cruntă asupra consecințelor emoționale și morale ale acestor acțiuni.