Și cât de veche e placa, noi o punem din nou,
E dimineață, m-am trezit, tu încă dormi, zau?
Stai liniștită, nu mă las, nu plec!
Cât ar fi de dureros, n-am putere să trec.
Amintiri într-un pahar, pe cât ești de frumoasă
Și sunt gelos, la fel pe cât ești tu de orgolioasă!
La dracu, relația noastră nu mai frige,
Și-a rămas obișnuința, cea care ne tot împinge!
Oare așa să fie, știu ce simt, nu sunt nebun,
Dragostea zace în mine și din nou în tot ce spun.
Amețit de la parfum, amețit de amintiri,
Amețit de gândul că te pierd pe ultimul fir!
Ți-am adus un trandafir și te iubesc, ți-o zic,
Să vină sfârșitu’ lumii, sunt cu tine, știi ce zic.
Să întreb, să tac, nu pot, eu plec, e clar!
Am luat foc pe dinăuntru, am călcat pe jar!
Și dacă vrei să pleci! Nu mai vorbi de noi,
Nu mai pune în balanță, știi că noi nu suntem doi.
Și dacă vrei, plângi! Fă-o pe dinăuntru,
M-am săturat de apa de ploaie, îmi dau cuvântul!
Și dacă vrei să pleci! Nu mai vorbi de noi,
Nu mai pune în balanță, știi că noi nu suntem doi.
Și dacă vrei, plângi! Fă-o pe dinăuntru,
M-am săturat de apa de ploaie, îmi dau cuvântul!
Tot ce fac nu sună bine, îmi arunci numai c***i,
Și patu’ nu e moale, noi acum dormim pe blaturi.
Ne dăm și sfaturi, suntem doar amici,
Dar din ce vorbești acolo, n-ai de gând să-mi explici!
Să-mi zici, să înțeleg, să nu vorbesc ca prostu’,
Să știu că-n viață fără tine, îmi găsesc și rostu’.
Te iubesc, ca prostu, tu mă duci numai de nas,
Dacă vrei să pleci în lume, pleacă, eu rămân acasă!
Cu băieți, ca băieți, așa am fost mereu,
Da să nu uiți niciodată, c-am fost cu tine la greu.
Mereu mă întreb de ce dracu’ tot eu
Pun suflet pentru noi și inima ți-o fac cadou!
Suntem ca două stele, strălucim doar împreună,
Iar eu mă sting ușor, fără mesaj de noapte bună.
Te-am iubit, tre’ să te las, fă-mi cu mâna că plec
Și privește-n jurul tău, eu pe aici n-o să mai trec!
Și dacă vrei să pleci! Nu mai vorbi de noi,
Nu mai pune în balanță, știi că noi nu suntem doi.
Și dacă vrei, plângi! Fă-o pe dinăuntru,
M-am săturat de apa de ploaie, îmi dau cuvântul!
Și dacă vrei să pleci! Nu mai vorbi de noi,
Nu mai pune în balanță, știi că noi nu suntem doi.
Și dacă vrei, plângi! Fă-o pe dinăuntru
Sensul versurilor
Piesa descrie o relație ajunsă la final, marcată de obișnuință și lipsă de pasiune. Naratorul exprimă regretul și frustrarea față de parteneră, dar și acceptarea inevitabilului despărțirii. El se simte epuizat emoțional și decide să pună capăt relației, chiar dacă încă mai există sentimente.