Lacrimile mele s-au uscat
Buzele mele au rămas tăcute
Tipul nu mă încălzește
Soarele nu mă încălzește.
Durerea e mare precum un munte
Inima nu mă iartă
Nu te mai văd
Nu te mai recunosc.
Blestem această lună
Care m-a lăsat singură pentru totdeauna
Noiembrie mi-a luat prima iubire
Nu mai vreau luna asta în calendar
Noiembrie m-a doborât și pe mine
Focul acesta s-a stins
Noiembrie.
Erau înflăcărate
Lunile din calendar
Când eram împreună
Atâta timp cât eram împreună.
Am plâns de fericire
Pentru tine nebunește
Le-am spus tuturor
Amândoi le-am spus.
Blestem această lună
Care m-a lăsat singură pentru totdeauna
Noiembrie mi-a luat prima iubire
Nu mai vreau luna asta în calendar
Noiembrie m-a doborât și pe mine
Focul acesta s-a stins
Nu mai vreau luna asta
Nu mai vreau luna asta
Noiembrie noiembrie noiembrie
A ruinat anul cel mai bun
A lăsat o rană dureroasă
Această blestemată lună mi-a luat totul
Să se ducă naibii să se ducă naibii
Noiembrie noiembrie.
Nu mai vreau luna asta în calendar
Noiembrie noiembrie noiembrie.
Nu mai vreau luna asta
Nu vreau luna asta
Noiembrie mi-a luat
Noiembrie
Blestem luna asta
Care m-a lăsat pentru vecie singură
Noiembrie
Mi-a luat prima iubire
Nu vreau luna asta
Nu mai vreau luna asta
Noiembrie noiembrie noiembrie
Sensul versurilor
Piesa exprimă durerea și regretul profund resimțite în urma unei despărțiri care a avut loc în luna noiembrie. Naratorul blestemă luna respectivă, personificând-o ca fiind cauza pierderii iubirii și a fericirii sale.