O, anotimpuri, o, castele,
Ce suflet n-are și părți rele?
O, anotimpuri, o, castele!
Al fericirii magic tom,
L-am studiat, ca orice om.
Trăiască Ea, de câte ori
Cocoșul galic cântă-n zori.
Dar n-o voi mai dori, căci Ea
Și-a luat în seamă viața mea.
Această vrajă s-a-ntrupat
Și-orice efort l-a spulberat.
Ce noimă are-al meu cuvânt,
De zboară prefăcut în vânt?
O, anotimpuri, o, castele!
Sensul versurilor
Piesa reflectă asupra trecerii timpului și a deziluziilor vieții. Vorbește despre studierea fericirii, dar și despre acceptarea faptului că anumite dorințe nu se vor împlini, lăsând în urmă un sentiment de melancolie.
