Un demon stângaci cu capul la cutie
Se chibzuia printre bemoli visând la ce-o să fie
Palpând încet între viori un sunet cu ureche
Se auzeau scrâșnind culori lipsite de pereche
Și un amurg bătea în zei din celelalte vise
Ieșeau din peșteri lunecând mașinile de scrise
Mecanici monștri cu aripi pierdeau o țeavă lungă
Fără tăceri și făr’ abis abscise ca să ungă
Și doar un ochi le contempla plecarea albicioasă
Intrare-n negru fără gând cuprinsă și sticloasă.
Sensul versurilor
Piesa descrie o lume onirică populată de creaturi bizare și mecanisme stranii. Un observator contemplă această realitate fragmentată, sugerând o stare de visare sau o explorare a subconștientului.