I:
Pe țărmul udat de valuri înalte
Aș sta către seară s-aud
II:
Cum noaptea se frânge pe stâncile albe
Și-mi plânge pe umărul ud.
III:
Privesc către largul cuprins de culoare
În timp ce cu pasul egal
IV:
Măsor liniștită fâșia de mare
Zbătându-se rece pe mal.
V:
În briza de seară simțeam mângâierea ta..
Refren:
Unde pleci, noapte albastră?
Te aștept să-mi bați la fereastră
Și să-mi spui unde sunt
Toate visele de pe Pământ.
Unde pleci, noapte albastră?
Te aștept să-mi bați la fereastră
Să-mi aduci, nu uita
Un strop de rouă din liniștea ta.
V:.
Refren (x2) :.
Unde pleci, noapte albastră?
Sensul versurilor
Piesa exprimă dorul și așteptarea unei prezențe misterioase asociate cu noaptea. Naratorul caută răspunsuri și consolare în natură, simțind o legătură profundă cu visele și liniștea pierdută.