E o noapte-n care simt că mă strânge patul,
Dar mai întâi de toate vreau să prezint cadrul:
4 pereți la care țin mult pentru simplul fapt
Că pot vorbi cu ei atunci când nu mai pot să tac..
O masă, două scaune, da’ eu sunt singur
Și o sticlă de vin, ce-mi va fi aproape, mai mult ca sigur
Mă așez, o privesc fix și-o desfac
Fără să știu ce va urma imediat..
Iau prima gură și e destul de mare
Care îmi aduce-aminte de frații cu care
Făceam același lucru acum ceva ani, de fiecare-n parte
Dar acum nu mai sunt deloc sau au plecat departe..
Eu încă o dată am sticla-n mână și-ncep să beau
Și odată cu asta mă gândesc la ce clipe erau
Când eram mic, doar un simplu băiețel
Numai un zâmbet, plin de speranțe și carnetul după el..
A doua strofă scrisă, a treia gură luată
A patra oară-ntr-o săptămână, am mintea derutată
A cincea dată-n 15 ani când plâng
A șasea oară o să-mi dau seama că o fac râzând..
A șaptea oră din noapte sunt singur și nu mi-e bine
A opta oară o să fiu eu și cu mine
A noua dată-n viață de până acum mă văd gândind
Făcând a zecea bucurie unui copil din stradă reușind..
Să fac de unșpe ori mai mult decât mi-aș fi imaginat
Și de douășpe ori mai mult decât alții ar fi sperat
În a treisprezecea clipă o să mor, cum am vrut de la-nceput
Lăsând în urmă doi copii și-o fată plângând..
Atunci faptele vor vorbi-n locu’ meu
Și acea clipă va veni când vrea Dumnezeu
Aș vrea să beau mai mult, da’ mai bine lasă
Prea multe ore nedormite de la alcool mintea aberează..
Sensul versurilor
Piesa descrie o noapte de reflecție solitară, acompaniată de o sticlă de vin. Naratorul își amintește de trecut, de prieteni pierduți și de copilărie, confruntându-se cu singurătatea și gândul la moarte, dar și cu dorința de a face bine.