Amarul l-am spart nemilos,
Poveri am răpit tâlhărește.
Dar, Doamne! n-ascult bucuros
Cum patima altuia crește.
Tot vine mereu câte-un val
Aproape, de stânci se zdrobește
Și trupul meu firav, brutal,
Cu spumă de gheață-l stropește.
Nu știu dacă pot aștepta
Acolo-n azur fericire.
Străină, o patimă grea
Ascult cum tot crește-n neștire.
Sensul versurilor
Piesa exprimă un sentiment profund de amărăciune și suferință. Vorbitorul se simte copleșit de greutăți și de patima altora, căutând în zadar fericirea și simțindu-se fragil în fața valurilor vieții.