Un bătrân cu barbă albă
Stă la poartă și întreabă
Întreabă pe toți drumeții
Dacă i-au văzut băieții.
Refren 1
Poate unu’, nu știu cum
La oraș o avut drum
Și-o văzut din întâmplare
Pe cel mic sau pe cel mare.
M-apropiai de moșneag
De ce plângi, omule drag?
Cum să nu plâng, el răspunde
Și fața-n palme și-o ascunde.
Refren 2
De copii n-am nicio veste
Că de când și-or luat neveste
Prin curte nu-i mai adun
Nici de Paști, nici de Crăciun.
Sensul versurilor
Piesa descrie un bătrân trist și singur, care își caută fiii plecați de acasă. El își exprimă dorul și dezamăgirea că familia nu se mai adună ca odinioară, reflectând asupra pierderii legăturilor familiale odată cu trecerea timpului.