Stau și sufer,
Față de dragostea pierdută
A cărei rană îmi lasă o suferință adâncă-n inimă.
Te urăsc, dar te și iubesc în același timp,
Mintea mea fiind ca o tornadă.
Ești precum planeta Venus,
Frumoasă de departe
Și urâtă-n de aproape.
Stau și sufer, ca trupurile arse de Vezuviu.
Regret că te-am iubit,
Mai mult decât ce-am avut?
Stau și sufer, înecat sunt
De marea ochilor tăi.
Sensul versurilor
Piesa exprimă suferința profundă cauzată de o dragoste pierdută. Naratorul oscilează între ură și iubire, comparând persoana iubită cu planeta Venus, frumoasă la exterior, dar dezamăgitoare în realitate. Regretul și sentimentul de înec în propria durere sunt teme centrale.