Erai grăbită și te-ai stins,
Prea repede și nu te-am prins,
Ai fost un licurici din ceară,
Ce n-a trăit decât o seară.
Unde ești să îmi desenezi,
Pe umbre zâmbete și să dansezi,
Ca flacăra în calea unei șoapte
Rostită doar pe jumătate.
Am aprins o altă flăcare și sper,
Ca va ajunge și la tine-n cer,
Poate îți e rece câteodată,
Nu știu, n-am fost acolo niciodată.
Sensul versurilor
Piesa exprimă durerea pierderii cuiva drag, comparând persoana cu o flacără stinsă prea repede. Naratorul își exprimă dorul și speranța că persoana dragă este într-un loc mai bun, trimițându-i un gând bun ca pe o flacără spre cer.