Râdea bunicul
râdea cu râs nechezat, avea mare voie bună.
Și povestea.
Iar noi rămâneam lângă foc,
popândăi ridicați în două labe,
înfricoșându-ne și minunându-ne
nemereu.
Ne visam haiduci
deștepți și veseli
răscolind în copitele calului
colbul din Drumul Subțire
și glodul curții boierului Nan.
Era doar o poveste
dăruită azi memoriei mele
și tuturor anilor morți.
Râdea bunicul…
Sensul versurilor
Piesa evocă amintiri nostalgice din copilărie, centrate în jurul poveștilor spuse de bunic. Naratorul își amintește cu drag de acele momente, idealizând trecutul și visând la aventuri inspirate de povești.