Laura Stoica – În Singurătate (In Memoriam)

E devreme și știu că abia ai plecat
Dar fața de geam cu lacrimi pe obraz o lipesc
Cuvinte grele, răspunsuri ce nu ți le-am dat
Toate revin și toate în mine se zbat
Știam c-ai să pleci și știu că din nou lângă mine vei fi într-o zi
Umbre de noapte, lacrimi și șoapte cu mine mereu vor trăi.

Refren:
Căci în singurătate totul îmi pare ca un vis ce-a fost de mult
Visul acesta nu vreau și nu pot să-l ascult
Căci în singurătate dragostea moare, visul nopții moare acum
Drumul spre tine este aievea pierdut… simt că l-am.

Ploaia rece e ca zâmbetul tău luminos
Și ceața de ieri se-ascunde de un gând obosit
E devreme și pașii în drum ți se opresc
Vreau să îți spun acum cât de mult te iubesc.
Dar văd cum dispare ceața în soare, se deschide un alt drum
Se aprinde o zare și sunt ca o mare căutând un tărâm mai bun.

Refren..
A trecut peste noi o lacrimă… doare… o lacrimă amară… : ((
Kata : ((

Sensul versurilor

Piesa exprimă durerea și singurătatea resimțite după pierderea unei persoane dragi. Naratorul își amintește de momentele petrecute împreună și își exprimă dorința de a-și lua rămas bun, dar se confruntă cu realitatea pierderii și cu sentimentul de gol interior.

Lasă un comentariu