În numele poporului român,
În numele a ceea ce mă doare,
Înaintez recurs fără scăpare
Cerescului și absolut stăpân.
Noi dacă pe aici ne mai târâm,
Fă-i monument, că nici mormânt nu are,
Lui Ion, întregitorul de hotare,
Trimis acum pe celălalt tărâm.
Nu vom putea trăi cu frica-n sân,
Momentele de demnitate rare,
Trăiască veșnic România Mare,
Ce numai sieși își va fi stăpân.
Îl cheamă, după țara care-l doare,
Ion Antonescu, Mareșal Român.
Sensul versurilor
The song is a solemn appeal to a higher power, invoking the name of the Romanian people and their suffering. It seeks justice and recognition for Ion Antonescu, a controversial historical figure, emphasizing his role in Romanian history and expressing a desire for a strong and independent Romania.