Și soarele și luna se mai întâlnesc,
Eu te caut într-una, dar nu te găsesc.
Mă lupt cu amintirea ta,
Să te scot din inimă aș vrea.
Chipul tău îl văd mereu
Și mie-mi e din ce în ce mai greu.
Nu pot, nu vreau așa să mai trăiesc,
Aș vrea să-ți spun de-a dreptu’: „Te iubesc!”
Iubirea mea margini nu are
Și crește înaltă către soare.
Soarele, luna și întregul cer
Iubire de la mine toți îmi cer.
Eu dau iubire doar pentru una
Și acea, în viața mea, e luna.
Sensul versurilor
Piesa exprimă dorul profund și lupta cu amintirea unei iubiri pierdute. Naratorul caută constant persoana iubită, dar nu o găsește, simțind o durere crescândă. Iubirea sa este imensă și dăruită unei singure persoane, comparată cu luna.