M-am pierdut în paradis.
Și-am cules două zambile.
M-am pierdut în paradis.
Și m-am întâlnit cu tine.
Soarele a răsărit.
Și mi-a orbit privirea.
Atunci când te-am întâlnit.
Mi-am regăsit nemurirea.
M-am aruncat pe un nor.
M-am lăsat purtat de vânt.
Dar am devenit muritor.
Și-am căzut iar pe pământ.
Tare aș vrea să mă întorc.
Să fiu iar în paradis.
Să-ți văd chipul blând de înger.
Dar totul e doar un vis.
Sensul versurilor
Piesa exprimă dorința de a reveni într-o stare ideală, un paradis pierdut, asociat cu o persoană dragă. Realitatea dură contrastează cu amintirea plăcută, accentuând sentimentul de melancolie și regret.