Strofa 1:
Eu sunt Miron, Noul Miron, scriu până pic la somn
Nu pic nasol, uite, târfa se îmbată că mă piş alcool
Întotdeauna folosesc doar două degete
Unul de a arăta pe cine și celălalt de ce.
Și-acum mă-ntreabă lumea: Dragoș, de ce te comporți așa ciudat? eeey
Las-o baltă, e un subiect fumat
Sunt un scriitor de speriat, nu fugi
O să câștigi respect în timp ce ăștia 3 te bat.
E minunat în capul meu și strig la Tata
Tată nu mai vreau să beau, data trecută am vomitat pe o fată
Am vomitat pe nas, am vomitat pe gură
Am vomitat pe pulă, pe urechi, pe buric și pe toate odată.
De ce te uiți așa ciudat de parcă n-ai mai văzut vreodată
Un alcoolic care a dormit pe o bancă?
Miros a (boască?), dar măcar nu miros a varză
Sau a bocanci murdari purtați o vară-ntreagă!.
Mă doare fix în pulă de conceptul tău, fă zdreanță!
Ce o să faci dacă-ți iau microfonul și ți-l înfig în creastă?
Pleacă, pleacă! Îți dau cu mucii fix în față!
Nu-mi pasă de brigada ta, o sugeți toți odată!.
Mi-a luat aproape o viață-ntreagă să mă las de marfă
Acum o să mă bucur de tot ce a mai rămas și ce-o să-nceapă
Fii pregătită zdreanță, o să ies în față
Numele meu e Dragoș, m-am reîntors la viață!.
– Îi mulțumesc lui Maich, Maichtaison –
– Le mulțumesc fraților mei de sânge, singurii frați –
– Îi mulțumesc mamei mele, Sărut-mâna, mamă! –
– Restul care ați rămas închiși în cușca asta, VĂ F*T ÎN GURĂ! –
– E AMAVI! DOAR AMAVI! –
– MĂ SIMT PERFECT! –
Sensul versurilor
Piesa exprimă o renaștere a artistului după o perioadă de dependență și excese. El își afirmă identitatea nouă și își exprimă frustrarea față de trecut și față de cei care l-au criticat.