I:
Am auzit o poveste, o poveste tristă
Și nu-i ca cele care-s scoase din revistă
Despre o persoană care acum este prea departe
Dar când o văd pot s-o citesc ca pe o carte
Nu-ți arată când e fericită sau e tristă
Și nu ascultă când îi zici „Fii optimistă!”
Încăpățânarea poate fi considerat defect
Dar alături de orgoliu, pentru ea e un perfect
Despre ea… am în cap zeci de piese
Pe care nu vreau să le scriu, deci reiese
Că ce am în minte nu coincide cu inima
Care strigă cel mai tare: „N-o lăsa!”
Bătălia asta… vreau s-o duc cu mine
Vreau s-o și câștig, să mă simt mai bine
Dar momentan mă retrag că nu sunt genul
Mă pun deoparte și ascult acum refrenul.
R (x2) :
O stea… departe de toate
Pe care o privești doar când este noapte
Acum este mult prea departe și de tine
Sufletul plânge, dar mintea e mai bine.
II:
Stai puțin… Mai am ceva de zis
Prea multe de fapt, mă simt ca într-un vis
Unul care la început părea mult prea perfect
Dar ajuns la final, realizezi că avea un defect
Se zice că dragostea durează doar trei ani
Eu zic că asta-i doar când umbli după bani
Orice relație la început, e prea frumoasă
Unii te invidiază… dar ție nu-ți mai pasă
Două persoane, doar una lângă alta
Pe care le desparți doar cu ciocanul și cu dalta
Exact același lucru a fost și între noi
Unii o numesc dragoste, eu îi zic război
Rămas singur pe front, mă și lupt ca prostul
Iar toți îmi spun că nu-și mai are rostul
Mă întreb de ce continui că nu eram eu genul
Vezi că am ieșit… te las să asculți refrenul.
R (x2) :
O stea… departe de toate
Pe care o privești doar când este noapte
Acum este mult prea departe și de tine
Sufletul plânge, dar mintea e mai bine
Sensul versurilor
Piesa descrie lupta internă și regretul după o relație eșuată, comparând-o cu un război. Naratorul se simte singur și rănit, reflectând asupra pierderii și distanței create între el și persoana iubită.