Asta-i liniștea ce rupe
Am început s-o iubesc neștiind că distruge..
Durerea se uită, niciodată nu trece
Lovesc tristețea cu zâmbete și nu vrea să plece.
Aprind o țigară și mă sting în amintiri
Viața era mai simplă când eram copil
Sufăr în tăcere că lumea vorbește prost
Nu știu cine sunt, nu știu ce am fost.
Timpule, oprește-te, și răspunde-i sufletului
Al cui sunt eu când mă simt al nimănui?
Muzica pentru mine-i lumina cerului
În ochii ei am găsit intrarea iadului.
Vreau să fac ce vreau, dar încă simt o frică
Cât să mai tac când demonii în mine țipă?
Trec peste nopți cu nervii la pământ
Mă pierd în gânduri și doar un nume-n gând.
Nu pot să te uit, încă ești în lumea mea
Hai să ne plimbăm.. prin mintea mea
Prea puțină iubire, prea multe drame
Ieri te luam în brațe, azi te-aș lua la palme..
Sunt prea rece să-ți ascult vocea ta caldă
Sărutul tău.. gust de ciocolată
Atingerea ta.. o rană vindecată
Plecarea ta.. moarte curată.
Moarte curată..
Mă simt murdar
Nu m-am împăcat cu mine, sunt adversar
Oglinda murdară, suflet curat
Înflorește un vis după un zâmbet uscat.
Fericirea nu știu cum arată
Scriu negru pe alb că viața nu-i colorată
Familia de lângă mine-i atât de distanță
Tre’ să-mi chem moartea, e singura variantă.
Lună, iar ți-am cântat, bună dimineața
Dacă moartea e mai tristă decât viața?
Aștept un răspuns.. mai pun o întrebare
Durerea din suflet trece fără alinare?.
E trist.. nimic nu poate să m-amuze
Plâng o viață ca să mor cu zâmbetul pe buze
Eu sunt exact ceea ce tu nu găsești
Îți spun din toată inima că nu te iubesc.
M-ai lăsat cu lacrimi în ochi văzând c-ai multe fețe
Ești jumătatea mea, dragă, tristețe..
Fericirea face prezența și eu sunt absent
Aș fi prost să cred că fără iubire sunt incomplet.
Pur și simplu nu mai vreau să mă complic
Viața râde de toți, nu-i deloc comic
Sunt un pesimist.. eman optimism
Eman fericire și eu rămân la fel de trist.
Când urăsc viața mă înec în băutură
Mereu o urăsc.. sunt iubit de ură
Cine să mă-nțeleagă când nici eu nu mă-nțeleg?
Strabat amintiri și gânduri.. încă merg..
Nu știu s-apreciez și asta nu-i de apreciat
Încă nu știu dacă eu sau ei au plecat
Îmi iau zilele-n iad când n-o să mai rezist
Sfârșesc într-un apus.. eu sunt poetul trist.
Ne jucăm cu jucării, astăzi cu sentimente
Ne jucăm cu jucării, astăzi cu oameni
Ne jucăm cu jucării, asta ne jucăm cu noi
Ne jucăm între noi.. Nu-i un joc, e un război..
Sensul versurilor
Piesa exprimă o stare profundă de tristețe și deziluzie față de viață și relații. Vorbitorul se simte singur, neînțeles și luptă cu proprii demoni interiori, oscilând între dorința de a iubi și incapacitatea de a găsi fericirea.