Peste biata noastră humă,
Peste omul necăjit,
Vine iar un fel de ciumă,
Vine roșu plebiscit,
Bine nu scăpăm de una,
Și alta vine peste noi,
Ne îneacă mătrăguna,
Și-un greu străin cu noi.
Ref.
Vrem să trăim sub stea albastră,
Cum inimii îi place,
La pieptul inimii cum îi place.
Lăsați-ne în legea noastră,
Lăsați-ne în pace,
Lăsați-ne odată-n pace.
Moșii noștri cu prescură,
Cât aici au viețuit,
Știau numai de scriptură,
Nu știau de plebiscit,
Unde-a apărea a voastră mască,
Numai vrajbă semănați,
Faceți să se războiască între dânșii frați cu frați.
Ref.
Triști în lumea cea de flandări,
Trist e graiul cel smintit,
Cel clădit pe referendum,
Pe pricazul cel stropsit,
Doamne, tu coboară-ți mila,
Căci mă curmă zdrobitor,
Și iubirea cu de-a sila
Și tovărășia lor.
Ref.
Sensul versurilor
Piesa exprimă un sentiment de sufocare și opresiune din cauza ingerințelor politice și a ideologiilor străine. Se cere respectarea identității și a tradițiilor locale, dorindu-se o viață pașnică și liberă de conflicte.