Reaprindeți candela în căscioară
Lângă busuiocul cel mereu
Degerat la mâini și la picioare
Se întoarce acasă Dumnezeu.
Doamne cel din slăvile creștine
Ce păcate oare ai săvârșit?
Că Te-au dus acolo și pe Tine
În Siberii fără de sfârșit
Doamne cel din slăvile creștine
Ce păcate oare ai săvârșit?
Că Te-au dus acolo și pe Tine
În Siberii fără de sfârșit.
Toate le ierți
Doamne de sus
Cu blândețe măreață
Chiar și pe cei care Te-au dus
În Siberii de gheață.
Frigul ninge și pustiul plouă
Degerată îmi este inima
Doamne bine nu ne-a fost nici nouă
Fără sfatul și lumina Ta.
Doamne intră și-n a mea chilie
Și-amândoi răniți și înghețați
Să ne încălzim cu bucurie
Unul lângă altul ca doi frați.
Doamne intră și-n a mea chilie
Și-amândoi răniți și înghețați
Să ne încălzim cu bucurie
Unul lângă altul ca doi frați.
Toate le ierți
Doamne de sus
Cu blândețe măreață
Chiar și pe cei care Te-au dus
În Siberii de gheață
Sensul versurilor
Piesa exprimă o conexiune profundă cu divinitatea în mijlocul suferinței și al greutăților. Vorbitorul caută consolare și căldură spirituală, iertând chiar și pe cei responsabili pentru suferință, găsind alinare în credință și în apropierea de Dumnezeu.